FacebookLinkedinYoutubeTwitter

Acasă > Articole > Ce parghii au retailerii si producatorii in lupta cuprodusele contrafacute

Ce parghii au retailerii si producatorii in lupta cuprodusele contrafacute

Constienti de importanta relatiei directe pe care o dezvolta cu consumatorii, producatorii au investit masiv in ultimii ani in cresterea calitatii produselor si serviciilor, dar si in dezvoltarea brandurilor.

Investitiile unora au atras insa si dorinta de profit usor a altora. S-a manifestat astfel ceea ce cunoastem in mod comun sub numele de piraterie sau contrafacere.Inainte de atinge problema contrafacerii in mod direct, trebuie prezentat conceptul de marca si indicatii geografice.

Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice („Legea Marcilor”) defineste marca drept un semn susceptibil de reprezentare grafica, cu conditia ca acesta sa permita distinctia intre produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi.
Dincolo de aspectul juridic, din punct de vedere economic, marca poate fi definita drept unul dintre cele mai importante active ale unei intreprinderi. Insa, pentru ca o marca sa poata ajunge sa constituie o valoare economica reala, titularul acesteia trebuie sa recurga la investitii insemnate in promovarea marcii si in atingerea si asigurarea unei anumite calitati a produselor si serviciilor oferite sub o astfel de marca.

Prin intermediul unor astfel de investitii specializate s-au dezvoltat ceea ce numim astazi brand-uri, un conglomerat omogen alcatuit din marci si marketing-ul asociat acestora, din protectia juridica si promovarea acestora in randul consumatorilor finali.

Cu toate ca marcile sunt protejate in exclusivitate in favoarea titularilor, exista din ce in ce mai multe situatii in care, terte intreprinderi, profitand de bunul renume al marcilor, le copiaza sau imita produsul, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, la o calitate net inferioara. Impactul negativ al acestor activitati trebuie raportat, in primul rand, la dubla exclusivitate pe care marca o presupune. Pe de o parte, titularul marcii inregistrate este singurul care o poate folosi in mod legal pe teritoriul protejat. El are prerogativa recunoscuta de lege de a cere si obtine interzicerea tertilor de a o folosi fara acordul sau. Pe de alta parte, marca presupune si o exclusivitate per produs in sensul ca, pentru o anumita grupa de produse pentru care a fost inregistrata, numai titularul respectivei inregistrari o poate utiliza pentru respectivele produse, in teritoriul de protectie.

Contrafacere = infractiune

Pe temeiul acestor considerente de fapt, legiuitorul incrimineaza contrafacerea drept infractiune. Potrivit articolului 90 din Legea Marcilor, contrafacerea unei marci este reprezentata de realizarea sau utilizarea fara consimtamantul titularului, de catre terti, in activitatea comerciala, a unui semn:

  • identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost inregistrata;
  • care, data fiind identitatea sau asemanarea cu o marca ori data fiind identitatea sau asemanarea produselor sau a serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul;
  • identic sau asemanator cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta a dobandit un renume in Romania si daca prin folosirea semnului fara motive intemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului ar cauza titularului marcii un prejudiciu.

Mijlocul comun de protectie pus de catre legiuitor la dispozitia titularilor de inregistrari de marci in vederea protejarii drepturilor si intereselor acestora este reprezentat de actiunea in contrafacere. Reglementata de prevederile coroborate ale articolelor 36 si 90 din Legea Marcilor, actiunea in contrafacere este mijlocul comun prin care titularul marcii poate cere si obtine de la instantele competente, in virtutea exclusivitatii amintite mai sus, interzicerea oricaror acte de contrafacere din partea tertilor.

Desigur, potrivit legii, contrafacerea are si un caracter penal, tertii gasiti vinovati de contrafacere putand fi condamnati, in mod alternativ fie la pedeapsa amenzii penale (50.000 – 150.000 lei), fie la pedeapsa inchisorii (intre 3 luni si 3 ani sau 1 la 5 ani, daca faptele de contrafacere sunt savarsite de un grup organizat sau produsele contrafacute prezinta riscuri pentru sanatatea si siguranta consumatorilor).

Data fiind importanta sociala a protectiei drepturilor de proprietate industriala, precum si pagubele insemnate care se pot produce, a fost adoptata si Ordonanta de Urgenta nr. 100/2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala („OUG 100”).

Sunt reglementate prin intermediul OUG 100 masurile urgente puse la indemana titularilor de marca impotriva actiunilor nelegale ale tertilor. Spre exemplu, pe temeiul acestor prevederi, instantele de judecata pot ordona masuri provizorii, eficiente si rapide pentru conservarea mijloacelor de proba adecvate care urmeaza a fi folosite in cadrul actiunii in contrafacere.

De asemenea, pe calea ordonantei presedintiale, instantele de judecata competente pot dispune si masuri provizorii, cum sunt interzicerea, cu titlu provizoriu, a continuarii incalcarii semnalate de catre titular sau constituirea unei garantii de catre persoana acuzata de contrafacere, garantie destinata a asigura despagubirea titularului reclamant.

Tot pe calea ordonantei presedintiale poate fi instituita masura sechestrului marfurilor despre care se presupune ca ar aduce atingere unei drept de proprietate industriala, precum si asupra bunurilor persoanei despre care se presupune a se face vinovata de respectiva incalcare, inclusiv blocarea conturilor bancare ale acesteia, o masura cu un pronuntat caracter coercitiv si un impact economic insemnat.

Pe langa daunele pe care le poate obtine titularul, instanta de judecata poate sa ordone si:

  • retragerea marfurilor contrafacute din retelele circuitelor comerciale,
  • scoaterea definitiva a acestor marfuri din circuitul comercial, precum si distrugerea acestor marfuri.

Tot pe calea ordonantei presedintiale, instanta de judecata va putea sa ii interzica tertului continuarea savarsirii contrafacerii. Cu toate acestea, instanta de judecata, dispunand de apreciere suverana in cauza cu care a fost investita, poate obliga tertul vinovat de acte de contrafacere la plata unei despagubiri in locul oricareia dintre masurile amintite in paragraful anterior.

Desigur, instanta nu va putea sa dispuna in acest sens din proprie initiativa, ci numai ca urmare a unei cereri a tertului si numai daca:

  • fapta a fost savarsita fara intentie si din imprudenta,
  • daca ordonarea respectivelor masuri ar aparea drept disproportionata in raport de fapta efectiv savarsita si
  • daca plata unei despagubiri ar fi, in mod rezonabil, satisfacatoare.

Toate aceste conditii mentionate mai sus sunt discutabile si pot suscita dezbateri in legatura cu justa lor apreciere de catre instantele de judecata.

Strategia de marca privata ii poate duce in instanta pe retaileri

Un aspect particular, dar extrem de important in contextul luptei impotriva contrafacerii, este reprezentat de concurenta, uneori neloiala, practicata de marile lanturi de magazine. Astfel, in ultima vreme a fost vizibil trendul acestora de a comercializa produse sub marci proprii, la concurenta cu produse consacrate ale unor producatori de renume, cu ignorarea existentei si notorietatii unor marci extrem de cunoscute.

S-au inregistrat cazuri in care un produs unanim cunoscut publicului consumator a fost plasat pe rafturi in imediata vecinatate a unui produs al retailer-ului, care produs, nou, necunoscut si a carui calitate nu putea fi just apreciata de consumator tocmai din cauza noutatii, era ambalat in mod identic sau similar cu produsul notoriu. In alte cazuri, produsul notoriu a fost plasat pe rafturi inferioare, locul obisnuit al acestuia fiind luat de produsele proprii ale retailer-ului.

Spre exemplu, sesizat fiind cu o actiune reclamand contrafacerea unei marci figurative de culoare, mai precis a unei culori notorii aplicate unui produs de larg consum de catre unul dintre marii retaileri prezenti pe piata romaneasca, Tribunalul Bucuresti a emis o ordonanta presedintiala prin intermediul careia a ordonat retailer-ului respectiv stoparea producerii, ambalarii si a comercializarii produselor care incalcau marca, dar si retragerea stocurilor acestor produse de la comercializare. Existenta unor astfel de decizii, prin care instantele romanesti iau masuri grabnice si eficiente in privinta activitatilor de contrafacere a marcilor au menirea de a trasa un trend prudential in bunele practici comerciale la nivelul Romaniei, in linie cu standardele comerciale de la nivelul Uniunii Europene.

Din perspectiva titularului marcilor, astfel de situatii trebuie sa se constituie in semnale de alarma reale, in sensul ca trebuie sa acorde o atentie sporita nu numai management-ului portofoliului de drepturi de proprietate industriala, ci si in elaborarea unor strategii de contracarare eficienta a oricaror practici neloiale.

Articole Asemănătoare

Adaugă comentariu nou

Imagine CAPTCHA
Introduceți caracterele din imagine.
Tracking Popular Content