FacebookLinkedinYoutubeTwitter

Acasă > Articole > Batalia se da pe siguranta alimentara si pretul cel mai mic

Batalia se da pe siguranta alimentara si pretul cel mai mic

Cu o valoare estimata in 2011 la circa 1,8 miliarde de lei si un volum de peste 5,7 miliarde de oua - incluzand productia industriala, cea din gospodarii si importurile - piata oualor ramane una problematica: caracter puternic fragmentat, cerere mai mare decat oferta, sezonalitate ridicata, semne de intrebare cu privire la alinierea unitatilor de productie la normele europene si, mai nou, concurenta mai mult sau mai putin loiala din partea importurilor intracomunitare.

Nu in ultimul rand, nu ar fi exagerat sa afirmam ca aceasta categorie se dovedeste profitabila mai degraba pentru retaileri, din moment ce in ultimii doi ani pretul oualor la poarta fermelor a fost in medie sub costurile de productie, potrivit declaratiilor producatorilor.

Desi se confrunta in linii mari cu aceleasi probleme ca in ultimii cinci ani, piata oualor din Romania da semne de maturizare. Ce-i drept, in acest proces un rol important il joaca reglementarile impuse de Uniunea Europeana, cresterea cotei de piata a retailului modern, dar si nevoia consumatorului de siguranta alimentara mai mare, toate acestea aducand schimbari structurale la nivelul categoriei. Situatia in prezent arata ca 30% din productie este reprezentata de sectorul industrial si 70% provine din gospodariile taranesti. Oficial, pe piata sunt prezente doar oua industriale, din productie interna sau de import.

„Conditiile impuse de legislatia actuala nu permit accesul pe piata al oualor taranesti, dar acestea ajung in consumul populatiei pe alte canale decat cele comerciale clasice. Tocmai de aceea nici nu pot fi cunoscute statistic, ci doar estimate dimensiunile consumului de oua taranesti de catre populatia urbana. Din aceasta cauza, Uniunea Crescatorilor de Pasari din Romania (UCPR) urmareste doar destinatia si piata celor 1,35 miliarde de oua produse industrial in Romania, la nivel de 2011”, declara Ilie Van, Presedintele UCPR, care mai precizeaza ca, inainte de 1989, productia industriala era sensibil egala cu cea din gospodarii, raportul evoluand in defavoarea primei categorii, de-a lungul ultimilor ani.

De ce scade productia industriala? Pentru Zoltan Tar, Director Executiv al Toneli Holding, raspunsul este simplu: „Din cauza cerintelor de modernizare impuse de Uniunea Europeana - mai putine gaini in baterii, trecerea la crestere la sol, ceea ce inseamna diminuarea la un sfert a numarului de gaini pe unitate la suprafata existenta. Valoarea foarte mare a investitiilor, care se amortizeaza in 4-5 ani, a dus la pierderi mari pentru producatori in ultima perioada, iar o serie de societati nu au putut rezista si au renuntat definitiv la activitate”. Fenomenul este confirmat si de Ilie Van, care afirma ca primii trei mai producatori de oua din Romania - Toneli Holding, Agrimon Group si La Tara, toate acestea fiind companii cu capital strain - reprezinta o treime din productia industriala de oua din Romania. Investitiile realizate de catre jucatorii straini au fost posibile datorita existentei capitalului propriu, care le-a permis accesarea si utilizarea profitabila a fondurilor structurale europene. „Investitorii autohtoni nu au avut surse de finantare proprii, iar creditele bancare prohibitive, ca si noile tehnologii necesare, i-au descurajat”, sustine Ilie Van (UCPR).

Alte caracteristici ale categoriei cu impact in piata

Pe fondul acestei productii interne industriale scazute intervine si sezonalitatea productiei din gospodariile taranesti. Daca productia industriala se realizeaza in proportie de 55% in anotimpul rece si 45% in cel cald, productia taraneasca se face 90% in sezonul cald si numai 10% in sezonul rece. „De aceea vara – cand productia din gospodarii este la nivelul cel mai mare – piata interna este nefavorabila producatorilor industriali, iar iarna – cand populatia rurala se aprovizioneaza cu oua din retail – pe piata se creeaza un deficit real, favorizand importurile, adesea incorecte, care nu permit producatorilor de oua sa-si recupereze pierderile inregistrate in anotimpul estival”, explica Presedintele UCPR. Productia din gospodarii isi face simtita prezenta, asadar, incepand cu luna mai, insa – spre deosebire de alti ani – producatorii se asteapta ca impactul acestora sa fie mai mic tocmai din cauza scaderii productiei industriale interne.

Tot ca o particularitate a inceputului de 2012, trebuie mentionat si faptul ca legislatia din domeniu, aliniata la cea europeana, prevede ca – incepand cu 1 ianuarie 2012 – pentru bunastarea gainilor ouatoare sa fie folosite numai anumite baterii (custi) imbunatatite, dupa cum precizeaza Zoltan Tar. Vasile Bunduc, Director Avicola Lumina Constanta – companie a grupului de Firme Agricola Bacau – afirma ca „in aceasta perioada s-au redus substantial importurile de oua ca urmare a interzicerii comercializarii in coaja a oualor produse de gaini crescute in custi neimbunatatite”. Acest lucru a adus si o crestere a vanzarilor producatorilor din Romania, incepand cu a doua parte a lunii ianuarie. Bunduc mai spune ca, potrivit cifrelor comunicate oficial la inceputul anului, 95% din productia industriala interna de oua provenea de la gaini crescute dupa standardele europene. In ceea ce priveste importurile, reprezentantul UCPR spune ca in primele 11 luni ale anului trecut volumul acestora a fost de 252 milioane de bucati, fata de 58 de milioane de bucati exportate. Ouale de import provin mai ales din tari precum Polonia, Bulgaria si Ungaria.

Analiza pe marginea pretului

In anul 2011, pretul mediu de vanzare al oualor la producator a fost de 2,69 lei/bucata (0,33 lei cu TVA), nivelul minim (de 0,19 lei) fiind atins in trimestrul al doilea, iar cel maxim (0,32 lei) in trimestrul al patrulea, potrivit datelor UCPR. Acestea mai arata ca, fata de 2010, in 2011 pretul oualor a crescut cu 8,7%. „Tendinta este de revenire la nivelul anului 2008. Totusi, raportate la preturile practicate in UE, ouale romanesti continua sa fie mai ieftine. Potrivit statisticilor, Romania se afla pe locul 5 in UE printre tarile care adopta un pret mic la productia de oua, comparativ cu preturile de 10,8 – 11,1 eurocenti practicate in tari precum Danemarca, Italia sau Irlanda”, subliniaza Vasile Bunduc, de la Avicola Lumina. Zoltan Tar avanseaza cateva explicatii cu privire la politica de pret adoptata de producatorii locali care uneori vand si sub pretul de productie:
- pretul exorbitant al cerealelor in 2010;
- cresterea periodica a pretului la combustibili, energie, gaze naturale etc.;
- cheltuielile ridicate cu modernizarea fermelor;
- dobanzile mari la imprumuturile solicitate;
- evaziunea fiscala practicata la comercializarea oualor de import.

Relatie subreda cu retailerii

Datele UCPR arata ca circa 4% din ouale produse local sunt destinate exportului, 30% din acestea merg in canalul modern de vanzare, iar 66% ajung in comertul traditional. „Cea mai mare parte a oualor de pe piata se comercializeaza, totusi, prin magazinele de suprafete mari care detin o cota de peste 50% in categorie (daca luam in calcul si importurile vandute)”, afirma Ilie Van. Acesta adauga ca „in baza constatarilor noastre, adaosul comercial in supermarketuri ajunge uneori si la 50% fata de preturile de vanzare practicate de producatorii locali. Pe perioada iernii, ponderea pe piata interna a oualor din import ajunge la circa 25 %, acestea fiind distribuite de regula in supermarketuri. Iar daca pretul mediu al acestora este de cca. 0,22 lei, fata de 0,33 lei la producatorul autohton, este normal ca retailerul sa prefere ouale din import, sau sa ofere producatorului intern un pret similar celui din import”.
Solutia? Retailerii activi la nivel local trebuie convinsi sa comercializeze oua romanesti, competitive prin prospetime, calitate si pret, potrivit reprezentantului Uniunii Crescatorilor de Pasari. „Uniunea Europeana va trebui, in scurt timp, sa ia masuri impotriva transferurilor intra-comunitare ilegale de oua, iar productia romaneasca – prevazuta a se dubla in acest deceniu – va ramane principala lor sursa de aprovizionare. Este incorecta actuala strategie comerciala a retailerilor, care ii va obliga pe producatorii romani, activi pe o piata nefavorabila lor, sa caute debusee peste hotare sau sa-si vanda produsele prin retele proprii de magazine”, adauga Ilie Van.

Cumparatorul, preocupat in primul rand de pret

Vasile Bunduc, de la Avicola Lumina, vorbeste despre un consum de 240 de oua pe cap de locuitor anual, in timp ce in unele tari din UE se inregistreaza chiar si valori duble. Din cauza veniturilor foarte scazute ale majoritatii consumatorilor, peste 50% din vanzarea de oua se face la bucata. „Chiar si 80% din ce se achizitioneaza din retelele internationale sunt tot oua la cofrag”, spune Zoltan Tar. Ambalajele moderne scumpesc pretul oualor, astfel incat impachetarile in caserole din carton presat ori din plastic, in formule de ambalare mici de 6 sau 10 bucati, se vand in special in retailul modern. Consumatorii romani sunt reticenti si din cauza frecventelor antireclame din mass media, bazate pe false considerente medicale sau care tin de confortul pasarilor, potrivit reprezentantilor producatorilor. In acest context, am intrebat producatorii cat de important este sa construiasca un brand intr-o categorie precum a oualor. „In afara de un jucator semnificativ pe piata locala  care are in portofoliu patru branduri, cele mai mari volume le fac marcile proprii ale magazinelor, pentru ca pretul de achizitie ramane un criteriu primordial de cumparare. In continuare ramane o oportunitate de a construi un brand in aceasta categorie, mai ales datorita faptului ca nimeni nu a utilizat pana acum brandul pentru a pune in valoare beneficiul acestui produs pentru consum, ci doar atributele de produs”, crede Vasile Bunduc. Pentru cei de la Toneli Holding, un alt argument pentru investitiile in intarirea brandului este acela ca, in viitorul apropiat, compania planifica promovarea produselor sale si in unele tari vest-europene.

Cererea de alternative, inca mica

Oul de gaina ocupa aproape intreaga piata a oualor de consum. Oul de rata este aproape inexistent pe piata, lucru explicabil atat prin costurile ridicate de productie, cat si prin salubritatea acestora, in timp ce ouale de prepelita au o nisa marginala (la nivelul redus al productiei, doar promovarea caracteristicilor medicinale ale acestora mentinandu-le pe piata la preturi favorabile). „Ouale bio, care se bucura de aceeasi reclama comerciala favorabila, sunt, de asemenea, putin prezente pe piata, avand o cota mai mica de 1%. In lipsa oualor taranesti de pe piata - care ar putea fi preferate de un segment mai mare de consumatori - ouale asa-zise «de camp», fara pretentii ecologice, dar mai ieftine, precum si ouale cu codul 2, produse la sol, ar putea beneficia de o buna nisa de piata”, considera reprezentantul UCPR.

Viitorul, intre deziderat si realitate

Ritmul de crestere al categoriei va fi in graficul ultimilor ani, ascendent, insa fara fluctuatii spectaculoase. „Ca tendinta, exista o crestere a vanzarilor realizate prin retelele de retail. De asemenea, se observa o diminuare a cantitatilor la o achizitie, majorandu-se ponderea cofragului cu 20 de oua fata de clasicul cofrag cu 30 de oua. In segmentul vanzarilor la caserole (4, 6, 9, 10 sau 15 buc.) se mentine lider de piata caserola cu 10 oua, motivul fiind, probabil, calculul mai rapid al pretului pe bucata. Un alt aspect observat la nivelul portofoliului nostru de produse este si cresterea cererii de caserole ce contin oua marimea XL (peste 73 gr), care s-a dublat in ultimul an”, afirma Zoltan Tar.

Ilie Van este de parere ca in Romania vor fi din ce in ce mai preferate produsele din oua, mai intai pasta de oua si praful din oua, dar si alte produse, care vor inlocui treptat actualul ou in coaja, dupa exemplul altor piete mai mature unde peste 50 % din oua nu se mai valorifica in coaja.

[click pentru marire]

Articole Asemănătoare

Adaugă comentariu nou

Imagine CAPTCHA
Introduceți caracterele din imagine.
Tracking Popular Content