Alexandru Vlad

La cinci ani de la infiintare, Asociatia Marilor Retele Comericale din Romania (AMRCR) semnaleaza vointa de a deveni mai vizibila, ca actiuni si comunicare. Alexandru Vlad, Vice-Presedinte al AMRCR si Director General al Selgros Cash&Carry Romania, pune acest semnal in contextul apropierii de finalul expansiunii teritoriale a marilor comercianti si al orientarii acestora spre dezvoltarea "calitativa".

Magazinul Progresiv:Asociatia Marilor Retele Comerciale din Romania s-a infiintat in 2003. De ce de abia in 2008 sunt semne ca se intampla ceva?
Alexandru Vlad:Este foarte simplu. Ne-am axat cu totii mai mult pe expansiune. Cei care erau in Romania in 2003 erau la inceput, altii au venit ulterior. Fiecare s-a axat pe expansiune, pe dezvoltarea si implementarea structurilor in tara si mai putin pe ideea de a lucra pentru asociatie.
Aceasta a fost motivatia pentru care am dat mai putina importanta asociatiei, lucru care acum se dovedeste a fi fost o decizie mai putin fericita.

MP:A existat un motiv anume care v-a fortat sa reluati acest proiect?
AV:Nu este vorba de o reluare. Noi am fost mai putin vizibili, dar am lucrat pe proiectele pe care le incepusem. Nu am crezut insa de cuviinta ca este atat de important sa iesim in fata. Ceea ce ne uneste sunt problemele pe care le avem cu autoritatile. Noi suntem concurenti si in amonte si in aval, iar singurul scop al organizatiei este raportul cu autoritatile. De aceea nu ne-am pus problema sa iesim in mass media. In relatia cu autoritatile am avut diferite contacte, mai mult sau mai putin reusite. Unele lucruri am reusit sa le implementam, altele nu.

MP:Care sunt proiectele aflate acum in lucru la AMRCR?
AV:Nu am vrut sa ne extindem foarte mult. Avem trei proiecte mari: legislatie fiscala, legislatie comerciala si resurse umane. Legislatia legata de protectia consumatorului a fost extinsa si acum se numeste legislatie comerciala. De asemenea, un domeniu in care lucrurile evolueaza foarte rapid este legislatia mediului, iar legislatia comerciala o cuprinde si pe aceasta. Temerea noastra este ca schimbarile rapide sa nu duca si la decizii pripite. Va dau un exemplu: de la 1 ianuarie 2009 intra in vigoare ecotaxa pentru pungile biodegradabile, iar cei care recurg la pungi care sunt biodegradabile nu platesc aceasta taxa. Eu va spun ca toate pungile sunt biodegradabile. Doar ca unele intr-o suta de ani. Daca nu exista o definire a biodegradabilitatii prin norme date de Ministerului Mediului, noi plutim in ceata, nu stim ce avem de facut. Vin furnizorii de pungi la noi spunandu-ne ca au pungi biodegradabile. Sa-i credem pe cuvant?

Nu stim ce a gandit cel care a emis legea, insa trebuie sa vina cu lucruri mult mai concrete, pentru ca, altfel, orice am face, gresim. Suntem deja in dialog cu Ministerul Mediului si avem un dialog bun cu ministrul Attila Korodi, care a si participat la ultima noastra intalnire, din 24 septembrie. Speram ca Ministerul sa emite norme si sa le publice in timp util, pentru ca 1 ianuarie este un termen foarte strans, iar noi trebuie sa scapam de vechile stocuri de pungi, trebuie sa facem rost de furnizori care sa ne poata pune la dispozitie pungi sau sacose de plastic din alte materiale, care sunt biodegradabile.

MP:Care sunt proiectele pe partea de resurse umane?
AV:Aici am incercat sa lucram cu Ministerul Muncii la codificarea ocupatiilor din Romania. Atunci cand existau micile alimentare, nu erau decat gestionari si vanzatori. Acum lucrurile s-au schimbat, sunt mult mai nuantate. Avem ocupatii pe care le-am introdus in Romania si care nu se gasesc in Codul Ocupational. De aceea, consultand cartea de munca este foarte greu sa afli ce a facut in concret acel om. Ideea noastra a fost sa incercam sa uniformizam functiile pe diverse tipuri de magazine, mai intai noi, in interior, dupa care sa intram intr-un dialog cu Ministerul Muncii pentru a completa Codul Ocupational. Lucru care s-a intamplat intr-o prima etapa, dupa care urmeaza o a doua etapa, in care sa definitivam ce am inceput.

MP:Cum se desfasoara lucrarile in cadrul AMRCR?
AV:Avem grupe de lucru, formate din 6-7 societati care isi trimit experti. Totul se finalizeaza cu un document care se inainteaza ministerului de resort. Grupa de lucru de fiscalitate este condusa de dl. Dan Sucu de la Mobexpert. Eu sunt responsabil de grupa de lucru de legislatie comerciala, foarte stufoasa, de altfel, pentru ca, pe langa legile referitoare la protectia consumatorului, au mai venit si legile cu privire la mediu. Grupa de resurse umane este condusa de domnul Gunther Vosskaemper, de la reteaua Praktiker.

MP:Pe langa partea de legislatia muncii, la ce altceva lucrati?
AV:Atat cat sunt eu informat, acesta este proiectul pe care doresc dumnealor sa-l duca la indeplinire.
Bineinteles, pe partea de resurse umane ne-am mai gandit si la programe coerente de dezvoltare personal, pe care sa le implementam unitar in cadrul societatilor noastre. Am putea sa colaboram cu Ministerul Muncii pentru a standardiza aceste programe de training, pentru a fi recunoscute, indiferent unde au fost urmate, peste tot in Romania.
Fiecare dintre noi avem programe de training, insa sunt facute dupa tipicul societatii mama si oarecum difera de la un lant la altul. Impreuna cu Ministerul am putea sa venim cu programe coerente care sa imbine experienta noastra din celelalte tari cu functia de reglementare unitara a autoritatilor.

MP:Despre salarii ati discutat?
AV:Problema este reala si acuta. Nu putem decat, pe langa pachetele salariale care trebuie sa fie in corelatie cu celelalte cifre ale contului de profit si pierderi, sa recurgem la pachete de fidelizare. Pachetele de perfectionare profesionala sunt un element foarte important.

Cred ca romanii au ajuns sa nu mai considere salariul singurul element al raportului de munca, asa cum o faceau pana acum 4-5 ani. Climatul la locul de munca conteaza foarte mult, echipa din care fac parte, stresul mai mare sau mai mic, oportunitatile care li se ofera, toate fac ca pachetul salarial sa fie mult mai diversificat si mai atent privit de catre angajat decat era el vazut acum cativa ani, cand salariul reprezenta 90% din negocierea contractului de munca.

MP:Care sunt proiectele pe partea de fiscalitate?
AV:Avem un proiect cu care suntem in discutii cu Ministerul Finantelor pentru recunoasterea TVA-ului din furturi. Ele sunt tratate ca si celelalte pierderi de inventar. Legea romana, de altfel invechita, spune ca furturile trebuie imputate gestionarului. Intr-o mica alimentara, acest lucru este posibil, dar la un magazin de 10.000 mp, cum poti sa imputi furturile directorului de magazin? Este injust ca agentul economic sa fie de doua ori penalizat, o data pentru ca i s-a furat marfa, a doua oara pentru ca TVA-ul aferent acelei marfi nu-l poate deduce. Lucru care se intampla in toate celelalte tari europene si exista si reglementari comunitare pe tema aceasta.

Aici trebuie sa discutam cu Ministerul Finantelor, pentru armonizarea legislatiei fiscale romanesti cu cea europeana. Acolo toate pierderile legate de furturi sunt considerate deductibile, iar TVA-ul aferent este deductibil si el.

MP:Ati obtinut vreun rezultat concret, ca asociatie?
AV:Suntem in discutii, atat pe legile comerciale, cat si pe legile fiscale, cu ministerele, le aducem argumente, le prezentam practici europene si speram ca pe viitor normele menite sa perfectioneze legislatia existenta sa tina cont si de opiniile noastre. Cu siguranta, multe proiecte de lege care vor intra in dezbaterea publica vor fi in atentia noastra si sper ca vom fi ascultati, pentru ca putem sa aducem o parere competenta.

Multe reglementari ar fi fost mult mai putin logice daca nu ar fi existat pozitia noastra. Este vorba de a ne implica in dezbaterea publica a actelor normative, care, de multe ori, sunt publicate altfel decat in varianta initiala. Este greu sa stim cum a gandit initiatorul, dar, luand in considerare punctul nostru de vedere, stim ca multe lucruri care au fost incorect formulate in proiectul de act normativ au fost, pana la urma, eliminate.

MP:Cum apreciati receptivitatea autoritatilor fata de dvs.?
AV:Foarte diferit. Tine de persoane. Ceea ce am observat este insa ca sunt mult mai receptivi la dialogul cu o asociatie, decat cu o societate. Exista intotdeauna susceptibilitatea unei pledoarii pro domo cand este vorba de o societate comerciala. Cand este vorba de o asociatie care cuprinde o intreaga ramura de activitate, pozitia lor este mai deschisa. Depinde insa de functionarul public; de la minister la minister si de la persoana la persoana.

MP:Ati participat la aniversarea a 15 ani de existenta a EuroCommerce. Care este scopul organizatiei?
AV:EuroCommerce este o confederatie care are ca si membri asociatiile comerciantilor din toate tarile UE, inclusiv Romania, si este principalul partener de dialog pe teme de comert al Parlamentului European si al Comisiei Europene. Sunt sase milioane de societati care, indirect, prin asociatiile din care fac parte, sunt afiliate la EuroCommerce. Pe langa membri, afiliati la EuroCommerce mai sunt si marile concerne europene, care participa distinct de asociatiile din care fac parte. Am sarbatorit 15 ani de EuroCommerce si am constatat ca problematica noastra este cunoscuta la nivel european. In toate cele trei dosare pe care le avem in lucru legislatia si practica europeana ne-au fost puse la dispozitie de colegii de la EuroCommerce. De asemenea, stim ce s-a intamplat in celelalte tari prin intermediul lor.

Au experienta vasta, stiu situatia comertului in toate celelalte tari europene si, prin ei, am ajuns sa avem acces la aceste informatii mult mai repede.

MP:Ce-i preocupa pe membrii EuroCommerce?
AV:Au alte preocupari fata de noi. Lucrurile se vor schimba foarte rapid, noi am fost foarte mult axati pe dezvoltare si expansiune. Intr-o piata asezata, accentele se pun pe dialog social, pe imbunatatirea proceselor in interiorul companiei si mai putin pe expansiune.

Noi am incercat fiecare sa ne axam pe expansiune, dar lucrul acesta nu va mai mult timp, dupa care vom intra in faza de dezvoltare calitativa, in adancirea proceselor in societatile noastre. Pentru fiecare insa, va fi diferit, pentru ca o societate care practica un comert pe suprafata mare nu va putea sa isi organizeze expansiunea la infinit. Va putea sa acopere marile orase si atat. O societate de suprafata medie va putea inca sa-si organizeze expansiunea si sa construiasca magazine in urmatorii 4-6 ani si in orasele medii si mici. Daca vorbim de discounteri, probabil ca vor fi in expansiune si in urmatorii 20 de ani.

MP:Cine poate adera la AMRCR?
AV:Orice mare lant comercial care indeplineste patru din cele sase criterii de aderare. Pot adera cei care au vocatia pentru a deveni membru. Aderarea este decisa de adunarea generala. S-ar putea ca regulile de acces sa fie putin modificate, pentru ca realitatea anului 2008 este alta fata de cea a anului 2003.

MP:Care este ritmul intalnirilor?
AV:Adunarile generale au loc de doua ori pe an, iar grupele de lucru se intalnesc de cate ori considera cel care le conduce ca este nevoie. Mijloacele de comunicare moderne faciliteaza schimbul de informatii astfel incat nu trebuie sa ne vedem fizic atat de des.

MP:Alte planuri pe termen lung?
AV:Trebuie sa fim mai mult vizibili. Este un lucru pe care l-am ignorat si pe care, daca-l vom trata in felul acesta si pe viitor, se va intoarce impotriva noastra.
Aceasta inseamna, pe langa relatia cu autoritatile, si o comunicare mai intensa cu presa. Sunt probleme punctuale, care tin de relatia cu autoritatile, si am crezut ca drumul drept este cel mai simplu. De multe ori presa influenteaza, insa, factorul politic, si atunci relatia cu presa devine
una importanta.

MP:Cum vedeti colaborarea intre comerciantii mari din Romania?
AV:Exista o anumita suspiciune in colaborarea lor. Acesta a fost, probabil, si principalul impediment in coeziunea noastra, ca si asociatie. Trebuie sa intelegem ca, desi suntem concurenti si in situatia de a ne castiga clientii, increderea si interesul furnizorilor, in relatia cu autoritatile nu putem fi decat uniti. Daca se va intelege lucrul acesta si daca se va trece peste usoara suspiciune care exista intre noi, o sa fie un lucru benefic pentru toata lumea.