O categorie care se lupta cu evaziunea fiscala si specula | Progresiv
Legumele si fructele proaspete raman o categorie profund afectata de evaziune, fenomen care a acaparat 80% din piata - potrivit estimarilor producatorilor si importatorilor. Criza, desi nu a contat foarte mult in ecuatia evolutiei categoriei, a incurajat practicile speculative si goana dupa pretul cel mai mic. Ce ar putea schimba lucrurile in bine? Sustinerea productiei locale prin masuri legislative coerente, facilitarea accesarii fondurilor europene de catre microferme, crearea unui lant de distributie organizat, dar si diminuarea TVA-ului pentru legume si fructe proaspete. 
Nu de putine ori s-a vorbit despre potentialul agricol al Romaniei - a cincea mare piata din Uniunea Europeana din punct de vedere al suprafetei arabile totale - si despre cum agricultura locala ar putea hrani, teoretic, o populatie de 4-5 ori mai mare. Si totusi, in ciuda premiselor pozitive, agricultura romaneasca se caracterizeaza printr-o productivitate redusa, ca urmare a dotarii slabe a fermelor si a meteodependentei. Daca tinem cont si de faptul ca peste jumatate din terenul arabil este reprezentat de ferme mici, iar suprafata serelor a ajuns la mai putin de 5%, intelegem si mai bine de ce ne aflam in acest cerc vicios.
Multe si marunte
Pentru cei care reusesc sa produca in aceste conditii apar alte probleme: lipsa unui lant de distributie bine organizat care sa faciliteze stabilirea unor parteneriate directe cu retailerii, lipsa accesului la alte canale de vanzare din cauza „mafiei pietelor”, dar si imposibilitatea de a face fata preturilor produselor din import. „Nu exista niciun interes pentru incurajarea productiei locale. Suntem ingenuncheati de importurile de legume si fructe proaspete. De cinci ani lucram in pierdere si peste 90% dintre noi suntem imprumutati la banci pentru a reusi sa ne mentinem activitatea”, afirma Mircea Croitoru, Presedintele Asociatiei Producatorilor de Legume-Fructe Matca, al treilea bazin legumicol din tara, din care fac parte peste 850 de producatori. Asociatia administreaza 73 de hectare de solare si aproape 300 de hectare de legume in camp.
Prin urmare, realitatea face ca nici macar in plin sezon piata romaneasca sa nu fie capabila sa livreze consumatorului final legume si fructe integral autohtone. Nu vorbim despre produse exotice, ci despre cartofi, rosii, castraveti, ardei, radacinoase, mere, struguri, piersici sau caise. In cazul legumelor, producatorii vorbesc despre un raport de 80% versus 20% in favoarea produselor locale, in sezon, insa in extrasezon situatia se inverseaza sau devine chiar mai tragica.
Vorbind despre acest fenomen, Calin Pop – proprietarul unei ferme de legume in judetul Bihor - atrage atentia ca „problema centrala este sistemul legislativ care nu incurajeaza productia locala. Daca productia locala ar fi mai mare, s-ar dezvolta mai repede si lantul de comercializare, in caz contrar vom continua sa facem bisnita. Degeaba se organizeaza micii producatori romani daca ei nu sunt tehnologizati, pe de o parte, si daca nu isi pregatesc oameni care sa fie capabili sa poarte discutii cu reprezentantii retailerilor si sa incheie contracte profitabile pentru toti cei implicati, pe de alta parte. Nici la importatori sau distribuitori lucrurile nu sunt mult mai bine puse la punct. Fiecare are cate doi – trei agenti care listeaza produsele in cateva retele internationale de magazine si la anumite supermarketuri locale, iar restul se cumpara la usa depozitelor. Asa functioneaza lucrurile cel putin in orasele mari unde mai exista centre en-gros, precum Bucuresti, Timisoara, Cluj sau Oradea. In orasele mici, achizitia se muta de cele mai multe ori in piata”. Exceptie de la regula mentionata de Calin Pop o fac importatorii de citrice carora „le merge destul de bine si sunt organizati”. Inainte de a demara propriul business agricol, Calin Pop a lucrat in industrie in companii precum Procter&Gamble, Nestle, Philip Morris si Orkla Foods.
Un aspect subliniat de toti producatorii cu care am stat de vorba este acela al gradului foarte ridicat de evaziune. „Odata cu criza a inflorit si mai mult evaziunea fiscala si goana dupa pretul cel mai mic. Cea mai mare evaziune se face la granita cu Bulgaria, care este poarta de intrare a importurilor dinspre Turcia. Aceasta problema s-ar putea rezolva rapid, prin impozitarea marfurilor la intrarea in tara si nu la destinatie. Totodata taxarea ar trebui facuta in sistemul taxa fixa/tona de produs si nu procentuala din valoarea facturii”, mai spune Calin Pop. In cazul produselor locale, traseul „clasic” este producator – colector – unu sau doi intermediari – retail, ceea ce face destul de greu de stabilit provenienta produselor. Exista si varianta in care colectorul are propria retea de distribuitori in piete, fenomen specific mai ales zonei de sud a tarii.
De la situatia generala la cazuri particulare
Majoritatea producatorilor romani continua sa intampine probleme mari la capitolul piete de desfacere a produselor, iar colaborarile de succes cu marii retaileri se pot numara pe degetele de la maini. „Am incercat sa cooperam cu marile retele de magazine, insa problema este ca nu avem continuitate sau ne trezim ca dupa 7-8 luni avem de platit o factura pentru taxa de raft si tot ce am castigat trebuie sa dam inapoi. Nu mai vorbesc despre taxele de etichetat, ambalat sau de logistica. Mai bine lucram cu intermediarii si exportam”, afirma Costel Condrache, un producator din Matca ce administreaza 5 hectare de solare si produce castraveti, rosii sau ardei. Acesta spune ca, pana nu demult, marii retaileri le imputau ca nu pot colabora cu ei pentru ca „de la marginea tarlalei nu se mai intampla nimic, neexistand sortare, ambalare, desfacere, etc. – actiuni care trebuie realizate intr-un mod controlat din punct de vedere termic. Insa acestea sunt doar false motive. Noi am investit intr-un depozit peste un 1 milion de euro tocmai pentru a fi capabili sa raspundem standardelor cerute de ei, dar si ca sa nu mai fim la mana intermediarilor care stiu ca trebuie sa le vindem, caci altfel ni se strica marfa. Dar depozitul pe care l-am finalizat acum mai bine de un an n-a fost utilizat”. Cei care exporta tintesc cu precadere piete precum Germania, Polonia, Lituania, Anglia, Ungaria sau Slovacia.
Si Mircea Croitoru (Asociatia Producatorilor de Legume-Fructe Matca) are experiente negative cu lanturile internationale de comert. „Nu este adevarat ca nu indeplinim conditiile lor, cei care nu respecta conditiile contractelor sunt chiar ei. Anul trecut am ajutat un mare producator de pepeni sa incheie un contract cu unul dintre principalele lanturi de magazine din piata. Conform acestuia, ei trebuiau sa livreze 5 tone de produse saptamanal, insa retailerul nu le lua mai mult de o tona, pe motiv ca nu se vand, desi in magazine se gaseau si produse din Grecia. Producatorii au fost cei care au pierdut foarte mult”, exemplifica reprezentantul Asociatiei. „Exista multa specula, toata lumea alearga dupa pretul cel mai mic si interesele ca piata neagra sa ramana la 80% sunt colosale. Va spun cu amaraciune ca cei care ne-au guvernat nu au dorit sa tinem pasul cu Europa, altfel nu imi explic de ce atata birocratie in accesarea fondurilor. In ritmul acesta, pana si bulgarii ne-o vor lua inainte”, completeaza el.
Piata se dovedeste extrem de instabila si pentru marii furnizori. Spre exemplu, gigantul Dole a intrat in mod direct pe piata fructelor proaspete din Romania in 2009 prin preluarea distribuitorului local Distrifrut. In primii ani de operare pe piata locala, producatorul avea planuri mari si bugete de investitii pe masura: cresterea notorietatii brandului Dole prin campanii de consumator, dezvoltarea colaborarii cu retailerii mici prin cresterea numerica a distributiei si derularea unor programe de sustinere a vanzarilor pe canalul traditional, etc. Astfel, in 2010 acesta reusise dublarea cifrei de afaceri fata de 2009, raportand rulaje de 107,3 mil. lei la finalul anului. In anul urmator (2011), afacerile au inregistrat insa un declin abrupt, ajungand la valoarea de 39,4 mil. lei, potrivit raportarilor Dole Romania trimise la Ministerul de Finante. Si efectivul de angajati s-a redus in acelasi ritm, de la un numar mediu de 72 de salariati in 2010 ajungand la 30 de persoane in 2011. In 2011, atat directorul comercial, Bogdan Grama, cat si directorul general, Victor Esquivel, au plecat din firma, nefiind anuntata nicio numire noua pe pozitiile ramase libere. La inceputul lui 2013, Dole Romania si-a suspendat activitatea, potrivit datelor de la Ministerul de Finante. Pe rafturile retelelor internationale de magazine din Romania sunt prezente in continuare fructe exotice proaspete cu eticheta Dole, insa furnizorul este o subsidiara a companiei din afara tarii. In 2010, jumatate dintre volumele vandute de Dole Romania la nivel local veneau din lanturile de supermarketuri si hypermarketuri, restul din parteneriatele cu distribuitorii en-gros, acestia din urma reprezentand o sursa de aprovizionare pentru piete, aprozare si magazine traditionale.
Un alt furnizor mare, Yuksek International Fruct, companie care in 2010 raporta afaceri de 77,7 mil. lei din comertul cu ridicata al legumelor si fructelor, si-a schimbat domeniul de activitate in urma cu aproximativ doi ani, potrivit informatiilor furnizate de adminstratorul firmei, Silviu Pascu. In 2011, compania a raportat la Ministerul de Finante o cifra de afaceri de 12,4 mil. lei pe 2011, cu un alt obiect de activitate: comertul cu ridicata al carnii si al produselor din carne. Recent, actionarul companiei Yuksek International Fruct SRL. a fost implicat intr-un proces cu statul roman, fiind acuzat de oferirea de mita unui inalt functionar din Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), potrivit presei locale.
Nisele, o solutie mai profitabila?
Cel putin la prima vedere, sunt segmente in piata legumelor si fructelor proaspete unde exista mai multa organizare si jucatori stabili. Segmentul salatelor convenience este unul dintre acestea. „Desi prezent in Romania de 10 ani, segmentul este unul foarte tanar si mai deloc dezvoltat, daca ne raportam la ce se intampla in tari ca Elvetia sau Italia”, precizeaza Nicoleta Scarlat, Director Vanzari in cadrul Eisberg Romania. Compania comercializeaza pe piata brandul omonim de salate ambalate. In 2013, compania a remodelat imaginea brandului prin diferentierea ambalajelor la nivel de culoare, ingrediente, dar si informatia inscrisa pe pachet, pentru a ajuta consumatorul sa identifice mai repede produsul preferat.
„De asemenea, am introdus in gama noastra si salatele din frunze sensibile: baby spanac, valeriana, baby batavia si rucola. Credem in aceasta categorie si speram sa o putem impulsiona in 2013 in asa fel incat anul viitor aceste frunze sa nu mai fie incadrate in categoria delicatese”, mai spune Nicoleta Scarlat. Ea mai precizeaza ca, in prezent, vanzarile companiei se impart in mod echitabil intre IKA si HoReCa.
Tot ca urmare a stilului de viata alert al noului consumator, care doreste produse sanatoase si convenabile, s-a dezvoltat si segmentul fructelor si legumelor proaspete bio. Aici producatorii au mizat pe o strategie diferita, cea a distributiei directe, si pe puterea „recomandarilor”. Astfel, in piata exista cazuri in care o astfel de microferma ajunge sa distribuie chiar si la 500 de persoane saptamanal, in baza comenzilor telefonice sau online. „Cosul bio” urmeaza apoi sa fie livrat la domiciliul clientului, gratuit sau contra cost. Tranzactia este „curata”, intermediarii eliminati, producatorul controleaza calitatea produselor livrate, iar preturile sunt in medie cu 20-30% mai mari ca la produsele conventionale. O selectie de astfel de produse poate fi gasita si in unele magazine specializate sau chiar la retailerii consacrati, insa vorbim de o oferta limitata si cel mai adesea „piperata” din punct de vedere al pretului.
Ce fac retailerii internationali la acest capitol?
De cealalta parte a “baricadei”, retailerii internationali incearca si ei sa faciliteze accesul produselor romanesti la rafturile lor. Printre initiativele de acest gen, care ating si categoria fructelor si legumelor proaspete, se numara programele “Produceti romaneste, vindem romaneste” (real,- Hypermarket), “De-ale noastre” (METRO Cash&Carry), “Gusturi romanesti” (Mega-Image) sau Filiera Calitatii Carrefour (morcovi si cartofi).
Programul “Produceti romaneste, vindem romaneste”, lansat de real,- Hypermarket si-a propus sa remedieze disfunctionalitatilor de pe lantul de distributie a produselor alimentare locale prin crearea unor punti de colaborare cu micii fermieri. Initiativa a plecat tocmai de la constatarea ca majoritatea producatorilor incearca sa isi vanda produsele pe cont propriu, din lipsa unor mecanisme functionale in domeniul comertului intern cu produse agricole. Ca parte din program, retailerul german a organizat forumuri de informare si targuri de achizitii regionale, in parteneriat cu autoritatile locale, dar si targuri de produse traditionale si ecologice in magazine.
De la inceputul programului „Produceti romaneste, vindem romaneste”, numarul furnizorilor locali s-a marit cu 20%, adica cu peste 90 de noi furnizori. In cazul unor categorii de produse, s-au inregistrat cresteri spectaculoase ale volumelor comercializate din piata interna: mere (peste 2.000 de tone in sezonul 2011/2012, cu peste 40% mai mult decat in anul anterior), suc natural de mere (mai mult de 150.000 de litri vanduti pana acum in 2012), cartofi (peste 1.000 de tone), capsuni (cu 38% mai mult decat in 2011) etc. De la inceputul programului, au intrat in selectia permanenta a hipermarketurilor real,- aproape 250 de articole noi, realizate de catre peste 100 de furnizori contactati cu aceste ocazii.
Un pas mai departe l-a facut METRO Cash & Carry care a avut o initiativa unica pentru piata din Romania, programul de sustinere a producatorilor locali “De-ale noastre”, care vizeaza comercializarea de legume romanesti sezoniere provenite de la micii fermieri. Programul s-a adresat, intr-o prima faza, agricultorilor din bazinul legumicol Poiana Mare, din judetul Dolj acestia devenind furnizorii companiei pentru rosii, ardei gras, ardei capia, gogosari, castraveti si vinete. Pe langa asigurarea desfacerii produselor, agricultorii participanti in programul de sustinere a producatorilor locali beneficiaza de un centru de colectare, precum si de consultanta pe tot parcursul procesului de productie. In plus, la inceputul programului, METRO le asigura necesarul de seminte pentru rasaduri. In program au fost implicati initial aproximativ 200 de producatori locali, iar investitia METRO in acest program este in jurul a jumatate de milion de euro.
“Proiectul De-ale Noastre s-a bucurat de un impact pozitiv, perceput si primit atat din partea furnizorilor locali (foarte interesati sa adere programului), cat si din partea clientilor nostri, care-si doresc din ce in ce mai mult, sa poata gasi pe rafturile magazinelor noastre, marfa produsa local. Ne dorim ca acest proiect sa fie continuat in 2013, extinzand gama de produse: legume-fructe, precum si zona vizata de proiect. Din pacate, nu va pot oferi acum mai multe detalii, in acest sens”, precizeaza Adina Timplaru, Head of Corporate Communications in cadrul companiei. Aceasta a mai spus ca, in functie de sezon, ponderea produselor achizitionate de la producatorii locali ajunge pana la 70 %. “Sortimentatia este alcatuita plecand de la nevoile de afaceri clientilor nostri, de la ce au ei nevoie ca si produs/ calibru/ ambalaj/ nivel de pret pentru a oferi mai departe clientilor lor, atat produse de calitate, cat si preturi competitive. Clientii revanzatorii, in special, prefera un ambalaj mai mare si calibru mai mic la un pret competitiv, in timp ce clientii segmentului Horeca prefera o ambalare mai mica, calibru mediu-mare, avand un pret competitiv”, a specificat aceasta.
In cazul retailerului Mega Image “sortimentatia de fructe si legume porneste de la o structura de baza careia i se adauga o gama diversificata de produse sezoniere si de nisa - exotice, bio, produse convenience. Ponderea acestora din urma depinde foarte mult de suprafata magazinului. De asemenea, suntem preocupati in mod deosebit de prospetimea produselor, motiv pentru care asiguram un interval foarte scurt intre momentul receptiei lor in depozitul central si cel al livrarii in magazine”, spune Diana Dobre, Category Group Manager. Si Mega Image a lucrat in ultima perioada la imbunatatirea ponderii produselor locale, demarand proiecte de achizitii direct de la prodicatori. „Implicarea noastra se refera atat la partea de logistica cat si la cea de consultanta. Succesul proiectelor depinde in mare masura de capacitatea producatorilor de a se adapta unui mod de lucru organizat si de a asigura continuitate in livrari”, a mai spus Diana Dobre. Nu in ultimul rand, aceasta a precizat ca mediul puternic concurential general atat de ceilalti retaileri, cat si de pietele deschise in vecinatatea magazinelor, „ne determina sa fim inovatori atat pe partea de sortimentatie cat si in ceea ce priveste modul de prezentare al marfii si de comunicare cu clientii. Acestia sunt tot mai interesati sa afle daca produsele sunt sigure pentru consum si apreciaza informatiile comunicate in magazine. Deci, calitatea, diversitatea, siguranta alimentara si comunicarea sunt cuvintele cheie pentru noi, fara insa sa neglijam partea de competitivitate”
Unde ne sunt aprozarele?
Legumele si fructele proaspete sunt un segment destul de slab dezvoltat in comertul traditional, desi exista modele suficiente in alte tari europene care demonstreaza potentialul categoriei in segmentul retailului de proximitate – cel putin in urbanul mare. Praga, Barcelona, Paris sunt doar cateva exemple de capitale europene unde la cate un colt de strada te imbie un magazin unde oferta de astfel de produse este baza sortimentatiei, iar fructele ademensc clientii din ladite si cosuri rustice plasate chiar pe trotuar.
„Daca ne raportam la metru patrat de expunere dedicat categoriei din total spatiu de vanzare, nu cred ca retailul traditional local este cu mult in urma retailului modern. Unde pierd ei? La partea de expunere, de diversitate. Cred ca exista mult potential in comertul de proximitate pentru aceasta categorie. Eu m-as incumeta sa testez niste aprozare si sunt sigur ca nu as pierde bani. Nu iti trebuie mult spatiu, investitia este minima – un spatiu de depozitare cu temperatura controlata si doua vitrine – un layout atragator si o pozitionare buna. Cred ca te poti incadra cu totul in 10.000 de euro. Daca esti si producator, atunci sinergiile sunt si mai frumoase”, crede Calin Pop.
Investitiile nu sunt optionale
Daca unele probleme ale categoriei, precum piata neagra, ar putea fi rezolvate mai rapid, prin controale stricte la vama, mutarea incasarii taxelor in punctul de intrare al marfurilor in tara si prin fiscalizarea ruralului, aspectele legate de cresterea productivitatii, competitivitatii sau calitatii produselor autohtone nu se pot remedia decat prin infuzii masive de capital, fie provenit din fonduri europene, fie din imprumuturi bancare. Tehnologizarea procesului de productie si cresterea suprafetei de sere ar atenua si sezonalitatea accentuata a pietei, dand posibilitatea producatorilor sa asigure un flux de produse autohtone de o calitate constanta pe parcursul intregului an. O alta masura cu impact benefic imediat asupra categoriei ar fi reducerea TVA-ului care s-ar resimti si mai mult intr-o piata unde materia prima este si produs finit, decat in alte categorii sensibile precum painea. In partea de sud a tarii, redeschiderea la capacitate maxima a Pietei de Gros Abundia Berceni va aduce putina curatenie in piata. Noul management isi doreste sa transforme aceasta platforma intr-o adevarata bursa de marfuri si sa atraga, pe langa actualii chiriasi, mai multi producatori locali, si sa colecteze produse din zonele invecinate.
