Integrarea eficientă a abordării omnicanal
Conceptul de omnicanal a devenit extrem de important în ultimii ani, pe măsură ce opțiunile consumatorilor au început să fie tot mai variate. Pentru a putea beneficia însă de un lanț de aprovizionare care să poată susține o structură omnicanal, este nevoie de implementarea mai multor măsuri în cadrul unei organizații. 
În studiul „Into the fast lane: How to master the omnichannel supply chain”, compania de cercetare McKinsey analizează modul în care cumpărăturile omnicanal au devenit „noul normal” pentru aproape toate produsele de consum. Consumatorii pot face achiziții pe mai multe canale de vânzare – fie online, folosind laptopul sau telefonul, fie în magazinele fizice - beneficiind în același timp de o experiență de consum integrată. Acest „nou normal” are implicații importante pentru jucătorii din FMCG și retaileri deopotrivă. Pentru a supraviețui, aceste companii trebuie să accepte provocarea de a oferi o experiență excelentă consumatorilor pe toate canalele de vânzare și să își modeleze lanțurile de aprovizionare în consecință. Cu toate acestea, majoritatea acestor lanțuri sunt anterioare omnicanalului, iar integrarea noilor capabilități poate fi dificilă. Organizațiile trebuie să realizeze transformări mai ample și mai profunde pentru a satisface așteptările consumatorilor în ceea ce privește individualizarea și viteza de livrare, menținând în același timp costurile sub control. Analiștii McKinsey spun că organizațiile care doresc să stăpânească lanțul de aprovizionare omnicanal ar trebui să se concentreze pe mai multe elemente-cheie care acoperă strategia, fluxul de informații, fluxul fizic al produselor, automatizarea proceselor și livrarea de tip last mile.
Elemente esențiale pentru un lanț de aprovizionare performant
A fi cu adevărat centrat pe consumator - satisfacerea nevoilor clienților pe toate canalele și fundamentarea tuturor deciziilor în înțelegerea profundă a consumatorului - este un obiectiv pe scară largă, dificil de realizat. Capcanele obișnuite includ eșecul de a asculta consumatorii sau un lanț de aprovizionare unic, ceea ce duce la o lipsă de diferențiere a serviciilor și, în consecință, la costuri mai mari. Companiile trebuie să știe foarte clar ce segmente de consumatori doresc să servească. Chiar dacă se țintește oferirea unui serviciu excelent tuturor potențialilor consumatori, resursele sunt limitate; companiile trebuie să decidă ce segmente de consumatori contează cel mai mult, astfel încât să își poată concentra resursele pe cele mai importante ținte. După ce și-au identificat segmentele, jucătorii trebuie să-și dea seama ce să livreze fiecăruia dintre aceste segmente, iar decizia va determina câte segmente ale lanțului de aprovizionare sunt necesare. Trecerea la omnicanal obligă companiile din sfera FMCG să regândească ecosistemul lanțului de aprovizionare în care operează. Mai exact, acesta ar trebui să fie o colaborare end-to-end care să implice toate părțile interesate, de la furnizori la consumatori. Companiile pot îndeplini cerințele în continuă schimbare ale consumatorilor numai dacă informațiile sunt împărtășite de-a lungul întregului lanț.
Planificarea end-to-end și fluxul de informații
Trecerea la omnicanal presupune o creștere a complexității operaționale. Această schimbare implică mai multe canale de vânzare, mai multe noduri de rețea și un inventar descentralizat. Între timp, clienții se așteaptă să poată accesa produsele potrivite în locurile potrivite și în timp real. Prin urmare, operațiunile de tip omnicanal necesită o planificare atentă end-to-end, care implică modificări semnificative pentru trei elemente cheie. În primul rând, prognoza ar trebui făcută pe piață și grup de produse și apoi dezagregată la nivelul canalului. Prognoza trebuie să ia în considerare și efectele de tip omnicanal, cum ar fi canibalizarea pe canale încrucișate. De exemplu, clienții care au o experiență excelentă în comerțul electronic pot să nu mai cumpere articole din magazine. În al doilea rând, inventarul nu trebuie să fie dedicat unui singur canal; companiile ar trebui să aibă fonduri de inventar cross-channel. Algoritmii - care ar trebui să ia în considerare factori precum cererea prognozată sau acuratețea previziunilor anterioare - ar trebui să definească niveluri optime de inventar la fiecare nod din lanțul de aprovizionare. Nivelurile de inventar ar trebui apoi gestionate activ pentru a maximiza disponibilitatea pe mai multe canale și pentru a optimiza fluxul de numerar. Consumatorii ar trebui să aibă vizibilitate în timp real a inventarului, iar comenzile ar trebui îndeplinite în mod eficient prin alocare reoptimizată permanent pe toate canalele și locațiile. În ultimul rând, fluxul de informații ar trebui să fie perfect corelat între funcții, canale și sisteme. Jucătorii care urmăresc un lanț de aprovizionare cu adevărat omnicanal trebuie să digitalizeze complet procesele și instrumentele de planificare cross-channel, dar pot alege dacă să înceapă acest lucru pe un singur canal sau să digitalizeze și să se mute simultan într-un lanț de aprovizionare omnicanal.
Gestionarea transportului și a serviciilor logistice
Transportul și gestionarea furnizorilor de servicii logistice sunt, de asemenea, semnificativ mai complexe pentru companiile cu mai multe canale de deservit, datorită cerințelor diferite ale fiecărui canal. Comenzile companiilor FMCG din magazinele fizice pot fi rezervate în avans și livrate cu camionul. Serviciile de e-commerce, pe de altă parte, trebuie să proceseze un număr mare de comenzi individuale la scurt timp, folosind moduri de transport precum curierii sau serviciile poștale. Jucătorii omnicanal trebuie să se asigure că pot oferi servicii rapide și fiabile tuturor clienților, asigurând în același timp costuri de transport competitive. Ultima milă este în general cel mai costisitor segment de transport. Succesul în acest segment necesită sisteme IT eficiente și parteneriate logistice alese cu atenție.
Articolul complet poate fi citit aici.
